De la Goya la Serioja

Serghei (Serioja pentru prieteni) nu e un accident. Nu e un simplu produs al corupţiei din justiţia craioveană ori al indolenţei poliţiştilor. Dacă ar fi una dintre cele două ipoteze mai sus enunţate, sincer să fiu, eu unul m-aş bucura. Apariţia unui Serioja ar fi fost simplu generată de o judecătoare care, dintr-un motiv sau altul, a trimis în concediu pe timp nelimitat un deţinut periculos. Apariţia unui Serioja ar fi fost, la fel de simplu, generată de nepăsarea, neglijenţa ori mai ştiu eu ce a unui poliţist care n-a avut chef să facă o treabă din care nu îi ieşea nimic. În oricare din cele două ipostaze, am fi avut un caz izolat. Un incident. Tragic, este adevărat, dar izolat. Nenorocirea este că lucrurile nu stau nici pe departe atît de simplu. „Prestaţia” unei judecătoare şi lipsa de prestaţie a unui poliţist pot apărea, în istoria de faţă, doar ca factori catalizatori ai reacţiei. Dar cauza, cea adîncă, incontestabilă şi dramatică, este alta. Braşovul, în viaţa lui subterană, s-a schimbat profund, iar rezultatele ies acum la suprafaţă. În ani, infracţionalitatea organizată şi-a dat mîna cu mediul economic şi, mai ales, cu cel politic. Întîlnirile „la secret” dintre lideri interlopi şi personalităţi ale vieţii publice au acum loc în văzul lumii. Interesele s-au întrepătruns, iar infracţionalitatea s-a generalizat la nivel macrocomunitar. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, restructurarea a început să pătrundă şi în lumea subterană. Globalizarea nu are în vedere numai economicul, ci şi criminalitatea. Apoi, infractorii noştri, temeinic reciclaţi, se întorc de prin străinătăţuri şi îi dau la o parte pe şefii locali de bande. Schimbarea nu se face, evident, prin vot, ci, din ce în ce mai des, cu arma în mînă. Iar arma evoluează şi ea. De la piatră şi bîtă la sabie ninja, iar de aici la revolver şi AKM. Rezultatul? SUV-ul unui politician braşovean sare în aer în faţa casei sale, doi oameni sînt ucişi cu focuri de armă în plină stradă şi un altul este grav rănit. Ceea ce dovedeşte încă o dată că Goya avea dreptate: somnul raţiunii naşte monştri. Iar raţiunea adormită nu este a liderilor politici, ci a noastră. A celor care perseverăm în a ne alege lideri băgaţi pînă în gît în afaceri necurate, în medii mizere. Sau care circulă avînd atîrnată de gît lozinca „şpăguiţi aici”. Nenorocirea este că, odată intrată în viaţa comunităţii, crima organizată cu greu mai poate fi eliminată. Consecinţa este saltul de la Goya la Serioja. Am zis!