Tata Omidă

Mama Omidă le previziona ceva de speriat. Cum le mai zicea ea şi le mai potrivea... ! Că o întreba careva au ba, asta nu conta. Cert e că Mama Omidă îşi dădea cu presupusul de te lăsa cu gura căscată. Numai că anii au trecut. Faima Mamei Omidă s-a aplatizat, iar ea a intrat în conul de umbră al uitării. Asta nu înseamnă însă că sîntem văduviţi de atari predicţii şi citiri în diverse chestii zugrăvitoare de prezent, trecut, ba chiar şi viitor. Nu mai este Mama Omidă, dar nu-i bai. Avem acum un Tata Omidă. Un Tata Omidă deja plin de antecedente într-ale predicţiei. Zicea Tată ăsta Omidă, prin decembrie, că România, tărîm iubit de Doamne-Doamne şi de noii ei şefi, este ferită de criză. A spus-o atît de frumos că nici nu mai contează că a pălit cu oiştea în gard pe punga şi pe viaţa unor milioane de oameni. Şi le-a tot spus de ceva ani, vreo patru la număr. Deunăzi a ieşit iarăşi cu vorbele în lume. De data asta, citirea în cele specifice nu a mai fost una frumoasă, născătoare de optimism. Dimpotrivă. Tata Omidă a spus răspicat celor vreo douăzeci de milioane de supuşi că e criza pe noi cu parul. Că, bietul guvern, oricît de tare s-ar da cu amigdalele de asfalt, tot nu are ce-i face atîta timp cît restul Europei zace în aceeaşi criză. Că vom ieşi de acolo, adică din adîncul haznalei, la ceva vreme după ce vor vidanja prin propriile curţi d-alde nemţi, italieni, francezi, englezi etc. Şi a zis-o tare bine Tata Omidă. Şi tare convingător. Numai că bobii nu i s-au arătat pe de-a-ntregul. Şi nici zaţul de cafea. Că şi neamţul, şi italianul, şi grecul, şi spaniolul şi nu mai ştiu care, başca cei de peste ocean, chiar că au pus osul la treabă pentru a ieşi din criză. Pentru a salva şi pentru a crea locuri de muncă. Pentru a nu lăsa oamenii pe drumuri, în disperare. Au investit miliarde grele în economie. Au redus fiscalitatea pentru a menţine un flux de venituri la bugetul central. Au băgat banul în sprijinul întreprinzătorului fără să-l întrebe de culoarea carnetului de partid sau de cît la sută cotizează pentru campania electorală. Despre toate astea, este însă adevărat, au vorbit, la noi, şi Tata Omidă şi premierul său, Boc. Cu o singură diferenţă. Ei doar au vorbit. Au vorbit, pentru că, cu patetismul de rigoare în voce, dă bine la public în pragul alegerilor prezidenţiale. Au vorbit doar pentru că aşa se maschează mai uşor sutele de mii şi milioanele de euro scoase – pe fond de criză – cu neruşinare din banul public şi pompate în buzunare de partid şi de stat. Şi au vorbit pentru că vorba nu costă. Mă rog, nu îi costă. Nu pe ei. Dar astea sînt fleacuri. Important este că avem un Tată Omidă. Unul care se mai vrea măcar încă o tură. Am zis !