Sărmanii de partid

Nu sînt tocmai puţini. Iar soarta lor este, pe fond de criză, de-a dreptul jalnică. Bieţii oameni sînt la un pas de a-şi da, metaforic vorbind, obştescul sfîrşit. De foame li se lipeşte stomacul de şira spinării. Evident, tot metaforic. Ei sînt sărmanii de partid de astăzi. Nu de partide, de partid. Sublinierea îşi are propriul său rost. Sînt oropsiţii crizei. Şi mai sînt şi finanţatorii partidului. Şi iarăşi subliniere: ai partidului şi nu ai partidelor. În marea lor majoritate, ei sînt dezvoltatori imobiliari. Vasali de partid dar şi suzerani ai banului pentru politicieni. Acum, pe blocaj cvasitotal, bieţii oameni au rămas cu construcţiile goale. Au turnat rigipsurile, au făcut blocurile, dar nu au clienţi. Banul fuse şi se duse. Şi dacă ei nu au bani, este clar, nici partidul nu are. Şi nici nu va mai avea. În plus, flăcăii au băgat ban şi pentru locale, şi pentru parlamentare, şi pentru Bruxelles. Au mai virat şi avansuri substanţiale pentru prezidenţiale, dar acolo mai trebuie şi nu mai au de unde, că doar nici măcar nu şi-au recuperat ceea ce au pompat pînă acum. De aici şi ideea cu „Prima casă”. Un program guvernamental menit a-i asigura pe sărmanii partidului că îşi vor recupera banul. Şi că îl vor produce şi pe cel pentru toamnă. Poveştile lui Boc cum că acest program de mare succes ar avea menirea să salveze economia, să pună criza pe fugă, să dea de lucru oamenilor etc., sînt doar simple poveşti. Şi nici măcar nemuritoare. Dacă ar fi o componentă anticriză „prima casă” s-ar adresa la ceea ce începe de-acum a se construi. Atunci ar avea justificare: forţă de muncă angajată, materiale de construcţii achiziţionate, activitate de producţie în industria producătoare de materiale de construcţii, etc. Etc. Dar nici vorbă: finanţatorii partidului trebuie să facă rapid bani. Mulţi bani pentru a da, în continuare, la partidul mamă. Şi, eventual şi tată. Şi pentru a-şi recupera ceea ce au băgat pînă acum în rigipsuri şi fier beton chinezesc ori turcesc în ultimii ani. Şi nu au reuşit să vîndă sub formă de apartamente de mare fiţă, la peste 1000 de euro metrul pătrat. Aşa că cine spune că guvernul Boc nu are program anticriză mănîncă ce nu trebuie. Program este. Concret. Dar numai pentru sărmanii de partid. Deveniţi bieţii de ei, livizi. Portocaliul din obrăjori începuse, fără „prima casă”, a da în paloare. Că aa e cînd foamea e mare. Am zis!