Declaraţia de dumincă a preşedintelui Băsescu nu este nici pe departe o banală constatare : România va intra în recesiune. Nu se aseamănă nici măcar cu anunţul din metrou : «urmeză staţia Grozăvescu, cu peronul pe partea dreaptă». Dacă ar fi doar atît, ar fi simplu : preşedintele Băsescu se joacă de-a guru anunţînd ceea ce este evident: România a intrat în al doilea trimestru consecutiv de... «creştere economică negativă». Deci, după toate regulile, intră oficial în recesiune. Cuvînt înspăimîntător prin rezonanţa sa, în primul rînd, dar nu neapărat catastrofal prin efecte şi consecinţe. Dar să revenim: declaraţia de duminică a preşedintelui Băsescu este, de fapt, un semnal. Un semnal al unei lovituri politice menite a-i conserva puterea. Şi iată argumentaţia: un preşedinte autointitulat jucător activ, participant la şedinţele Executivului, nu se poate mulţumi cu a arunca pe piaţă, asemeni unei banalităţi din familia «diseară va ploua», teza potrivit căreia România intră în recesiune, apoi, din toamnă, va glisa în faliment naţional, blocaj total, insecuritate economică şi socială. Nu este exagerare gazetărească, este peisajul zugrăvit, duminică, de preşedintele Băsescu. Un jucător activ l-ar fi luat pe premieul Boc şi ar fi dat cu el de toţi pereţii pentru că în juma’ de an nu a fost în stare să screamă un program anticriză. Un preşedinte jucător activ ar fi trimis actualul guvern la tratament pentru impotenţă (politică, vreau să spun) şi ar fi găsit o formulă de guvernare menită a scoate în faţă o mînă de oameni capabili a înţelege că numai investind în dezvoltarea locurilor de muncă şi a pieţei muncii se poate ieşi din criză.
Dar nimic din toate astea nu se întîmplă. Boc este lăsat pe mai departe să o bîlbîie, dîndu-i-se şi un instrument extrem de periculos: posibilitatea de a se şterge la – pardon – dos cu legile ce nu-i convin. Nici aceasta nu este invenţia gazetarului, este recenta ordonananţă a Executivului.
Şi acum este suficient a aduna efectele celor mai sus expuse : tablou negru la început de toamnă, oameni fără salarii, ţară fără locuri de muncă, un guvern care are permisiunea de a conduce fără legile parlamentului. Cu ce seamănă tabloul? Evident cu cel din perioada celui de-al doilea război mondial. O perioadă în care ne-am tras în regim de urgenţă dicatuară peste dicatură: a lui Carol, a lui Antonescu, apoi a bolşevicilor. Chestiune în care sîntem fundamental constanţi, nu învăţăm nimic din propria noastră istorie şi ne-o căutăm cu lumînarea. Desigur, Boc este lăsat cu bună ştiinţă la sacrificare. Pînă în momentul declanşării loviturii, toată lumea va scanda: «Emil Boc, noi te iubim că ca tine nu găsim!». Apoi, vorba lui Schiller în «Hoţii» (nume predestinat): «Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să piară». O simplă lovitură de Boc, nu una de stat. Şi un popor căzut pe spate în faţa Rolandului izbăvitor. Restul sînt doar perdele de fum pentru aburit fraierii ca de atîtea alte ori de-a lungul istoriei noastre. Am zis!
Salve, signor Popa....am să fac ceea ce nu prea îmi place...adică să mă citez pe mine...reproduc comentariul făcut la postarea de azi a lui Flavius obeadă....Eu zic că se potriveşte şi la postarea dvs.:
RăspundețiȘtergereMă uitam azi la circul news alert “îngălbejit” de “trompetele” ştiristo- fabulatorii…eu am avut proasta inspiratie sa ma uit si am fost martor la încă un act de nesimţire vădită a primului preşedinte de partid şi de stat care, per anche una volta, şi-a şters pantofii cu guvernaşul bocuşorului pupincurist şi şi-a şters popoul prezidenţial cu ultima iluzie că nu o dă pe căile dictaturii mai mult sau mai puţin mascate de neaoşa democraţie românească. A fost, mai mult decât evident, un circ pus la cale în eprubetele cotroceniste…Panem (din ce în ce mai…lipsă) et circenses (cât cuprinde)! Băsescu speculează la maxim momentul economic dificil şi se postează, după ce a minţit cu tupeu din iarnă până mai deunăzi despre criză şi recesiune cum că n-ar fi iar acu’, brusc, zice chioretele: Păi, nu v-a spus io că e nasoală treaba? Ce, aţi uitat? …
Altceva nu a făcut omul acesta pentru România decât circ, scandaluri, tensiuni gratuite, provocări, favoritisme şi alte ghişefturi gen vânzarea flotei şi căsuţele beizadelelor, numai bune de câştigat “brăţări” la Jilava… Nu pot uita cum Octavian Paler l-a caracterizat în doar două cuvinte pe Băsescu: „canalia perfectă”. Din păcate pentru poporul român, mai sunt încă destui ce cască guriţa, precum puiul de cioară, să prindă gogoşile răsuflate ale matrozului. pentru că se identifică, într-o măsură oarecare, cu această “întâmplare” nefericită din fruntea ţării…S-a comportat la guvern precum vechilul pe moşie: “Io sunt tatăl vostru…io v-am făcut…io vă fac şi vă desfac…” Daca acum 5-6 ani, Iliescu ( pe care l-am iubit precum sarea în ochi…) mergea cumva la o şedinţă de guvern şi avea discursul prezidenţial în halul acesta, lua presa şi aşa zisa societate civilă foc. Dar acum se pare că circul băsescian intră în normal. Nesimţirea vechilului şef nu are limite şi asta pentru că nimeni nu întreprinde nimic să-i taie macaroana ori raţia de “jamaică” matrozului impertinent şi cabotin. S-a şcolit individu’ în vremurile de demult şi e hârşit în tehnici de supravieţuire…Păcat că nu-şi pune puţinele calităţi manageriale în slujba naţiei ăsteia amărâte. Ştie această „canalie perfectă” lecţia pentru la toamnă: Nu are contracandidat! Geoană-i cu pluta…şi cu lopăţica.. iar Crinişor joacă la liga mică…Alţii nu contează…Doar de s-ar trezi rânza-n neica Mugur a lu’ Isărescu că tot l-a muşcat caninul drept al matrozului de părţile moi azi dimineaţă sau în şmecherilă cela de primar general al scumpei capitale valahe…Şi atunci se ia de piept matrozul cu Tanti Recesiunea şi cu nenea Derapajul…Să vadă ţugulanul cum prezidentul moare de grija boborului şi cum le ştie ’mnealui pe toate cele….Circ infect! Mi-aduce aminte de cabotinismul şedinţelor de partid unic de pe vremuri şi, tocmai de aceea, aş dori să reamintesc ceea ce Băsescu însuşi spunea în campania electorală din 2004, adresându-se contracandidatului său, Năstase cel cu termopane-n case: “Adriane, ce nenoricire pe acest popor că are de ales între doi comunişti!”. ….Pentru mine e clar că nu am să îl votez, chit că m-a păcălit acum 5 ani şi i-am dat cu ştampila-n freză, acuşica i-aş da cu alceva…Nu vă gândiţi la prostii, nu fac pe atentatoru’ dar cu nişte materii de culoare maro, de care îi place lui să înghită, tot l-aş cadorisi o ţârucă…Acu, pe bune, pe cine dracu să votezi în locul matrozului?… Iar mă simt “turmentat”…Aştept sugestii.
Iertare dacă v-am "inoportunat" cu umilu-mi comentariu!
Să vă fie bine!
Una affetuosa stretta di mano,
Il Padrino
Intrebarea cu pricina este pe buzele a tot mai multi oameni. Numai ca şi aici e o problemă. Românul este, prin definţie, refractar la schimbări. Chestiune care se acutizează în momente de criză. Este şi cartea pe care persoana cu pricina o juacă. Şi o joacă bine. Campania pe care o derulează la satel cu mielul în braţe şi cu ţundra pe umeri nu este nici haotică, nici întîmplătoare. Şi nici poza de incocentă Casandră. Omul este un perfect histrion şi, cel puţin la acest capitol, nu are egal. Nu îmi stă în fire să mă exprim în sentinţe, ci doar îmi dau cu părerea. Numai că, de data aceasta, am senzaţia unui film pe care deja l-am văzut. Chiar dacă acest "văzut" este echivalent cu ceea ce îmi povestea bunicul meu sau alţi vîrstnici, trăitori în maturitate ai "obsedantului deceniu". Şi, apropo de această senzaţie: este de citit editorialul de azi, 15 iunie, al lui Cristoiu, din Jurnalul Naţional. Am găsit acolo frazele nunui om clarvăzător şi, în acelaşi timp, resemnat cu ceea ce urmează a se întîmpla. Nu neapăratr speriat şi aliniat, ci doar resemnat. În brest, vorba marxistului: Doamne ajută!
RăspundețiȘtergere