miercuri, 10 iunie 2009

Eternul perdant

De duminică seara încoace e ca la cumetrie. Nici nu s-au dat bine pe goarnă exit-poll-urile că a şi început catirinca. În primul rînd, fost-au valurile de analize. De analize la analize. De exegeze. Toate despre cum şi de ce românul s-a întors cu posteriorul spre urnele de votare şi cum a dat el peste ceafă clasei politice. În valul doi, analiştii, mai plini de clarviziune, au dat iarăşi năvală, după ce au rumegat bine ce şi cum s-a întîmplat şi au ajuns la concluzia că politicienii au oarece dureri dorsale vizavi de abstinenţa electorală a cetăţeanului român. Iar valul al treilea a luat-o pieptiş cu miticismele de cafenea apropo de prezenţa în Parlamentul European a unor d-alde Elena Băsescu, Gigi Becali ori C.V. Tudor. Evident, pe o gamă întinsă între grobianism şi dantelării ori finesuri ‘telectuale.
Bunînţeles, nici el, Politicul, nu a stat cu mîinile în sîn. Dimpotrivă, şi le-a coborît în şolduri şi s-a răstit spre adversari. Dar nu înainte de a şi le opri prin dreptul pieptului. Nu pentru – Doamne, fereşte ! – a şi le încrucişa, ci pentru a se izbi de cîteva ori voiniceşte cu cărămizile în pectorali strigînd : « Am înfrînt ! »
Ca mai de fiece dată, fiecare partid în parte şi-a revendicat victoria. Ceea ce este chiar tonic şi dătător de speranţe într-ale fair-playului. În fond, marele Pierre de Coubertain, părintele Jocurilor Olimpice moderne, spunea, dacă nu mă înşel, « totul este să participi ». Căci e şi asta tot un fel de victorie, nu ? Aşa că democrat-liberalii au decretat că a lor este victoria pentru că, dacă aduni procentele lor cu ale descendentei prezidenţiale, ei sînt cei mai tari. Social-democraţii zic un fel de «ba pe-a noastră !», pentru că virgula lor este mai tare cu cîteva zecimi decît virgula portocalie. Şi liberalii au învins, doar procentul lor actual a fost peste cel din 2007. Cît despre PRM, ce să mai vorbim, resuscitat de victimizarea unui Becali, partidul s-a ridicat spre noi culmi ale succesului. UDMR reuşeşte un procent mai mare decît al etniei maghiare în ansamblul poporului român, iar EBA algoritmiceşte pe baze fundamental disciplinate. Pînă şi electorii voiajori au cîştigat – şi nu mă refer cu mîncărimi de pizmă la excursiile lor -, listele lor fiind substanţiale, adică peste 10% din total votanţi.
Morala ? De pierdut au pierdut doar fazanii. Adică cei ce nu au ştiut să aprecieze nici micul şi berea, nici excursiile cu itinerarii desprinse din România pitorească, nici stricta încolonare şi mersul spre urne în pas voios de defilare. Oricum, paguba nu-i mare. Aceştia, eterni perdanţi, nici nu sînt mulţi. Vreo 15 milioane, pare-mi-se.