marți, 10 martie 2009

Mataua lu’ Criză

Există, pentru criza din România, şi un alt gen de explicaţie. Făceam, deunăzi, un portret al crizei noastre. De fapt, al psihozei de criză, psihoză care ne împinge – în realitate preşedintele Băsescu ne împinge – spre un credit extern. Un credit care ne demonstrează că istoria se repetă obsesiv: Ceauşescu, credite de finanţare şi garantare externă via FMI, investiţii aşa-zis productive, apoi strîns cureaua, restituit datorii externe, sugrumat drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, înfometare şi sărăcire. Un scenariu cunoscut, nu? Dar să revenim. Dincolo de jocul financiar-bancar în care România este tîrătă într-o mai mică măsură, dincolo de transformarea crizei într-un instrument politic menit a pregăti o lungă domnie unipersonală, „criza” dîmboviţeană mai are o funcţie: cea de păturică, de acoperire a minciunilor electorale. Să ne reamintim: un buget doldora care permitea majorarea cu 50% a salariilor din Educaţie (cu presiuni asupra defunctului guvern Tăriceanu), promisiuni de infuzii cu Viagra bugetară în pensii, pentru a fi cît mai mari şi cît mai tari, peisaje cu lapte şi miere pentru clasa muncitoare care merge de-a dreptul în Paradis. Desigur, toate acestea ar fi fost perfect posibile. Dar, zice guru de la Cotroceni, cu o singură condiţie: să nu ne fi băgat ticăloşitul guvern de dinainte în cacaua. Noi am fi vrut, zic cei înmănunchiaţi într-un buchet de trandafiri (patru fire la număr, cam sinistru, pentru că la români flori cu soţ duci doar la mort...), dar criza din pulpă nu ne lasă. Şi ca să îşi dovedească buna credinţă, Întîiul Arhitect ne înfioară pe posturi naţionale şi publice de televiziune. Zugrăveşte cu sîrg scenarii apocaliptice, doar-doar om înţelege de ce e aşa de rău şi nu se poate mai bine. Scenarii tenebroase care au şi menirea de a construi vinovaţi pentru aceste vremuri vitrege. Cine sînt invitaţii? Nimic mai simplu: posibilii candidaţi la prezidenţiale. Mediatic, aceştia trebuie decapitaţi. Şi atunci număratul bobocilor de toamnă este extrem de simplu. Un candidat, o cursă, un învingător. Unul şi unic. D-aia e bună criza. Ca manta pentru minciunile electorale şi ca ghilotină pentru eventualii contracandidaţi. Am zis!