duminică, 8 martie 2009

Jedi Traian

Şi venit-a Jedi şi zis-a către popor: criza fie cu voi ! Şi criză fusese. Cel puţin aşa se chitiră şi se scremuiră prea supuşii săi. Jedi ăsta, Traian pentru amici, nu întîmplător a blagoslovit de criză, căci pe fond de criză populaţia este mult mai penetrabilă psihic. Şi mult mai vulnerabiă. Nici măcar nu este nevoie ca ea, criza, să fiinţeze cu adevăratul. Important este să ai la dispoziţie un aparat de propagandă care i-ar face să se îngălbenească de invidie şi pe Goebels şi pe Stalin, şi gata, toată lumea este convinsă că parfumul de mosc pluteşte în atmosferă şi după masive consumuri de fasole boabe.
Desigur, ştim noi, o întreagă lume se bălăceşte în criză financiar-bancară şi economică. Dar oare chiar aşa să fie ? Tabloul zugrăvit de presa lui Jedi Traian este mai mult decît sumbru. Numai că, dacă luăm totul la bob mărunt vedem că ea, criza, îşi face de cap prin Statele Unite şi prin Uniunea Europeană. Cam atît. În ţările nealiniate nu s-a prea pomenit de aşa ceva, Israelul, de exemplu, se simte bine de tot, ca – economic vorbind – întreg Orientul Mijlociu. Economia Asiei de Sud Est galopează în continuare, la rîndul ei. Este adevărat, pe bursele de la Hong Kong şi Tokio titlurile se devalorizează constant, numai că trebuie aruncată o privire şi asupra acestor titluri : sînt cele din sistemul globalizat, aparţinînd marilor corporaţii din zona inflamată a SUA şi UE. Dar să aruncăm o privire şi în România. La noi, zice Jedi Traian, e criză mare şi e jale. Iar românul, naiv frizînd prostia, dă ghes a-l crede pe Jedi (bine că nu e Pinocchio, ori mai degrabă Buratino, că-l vedeai după nas...). Cică e criză, dar în week-end nu găseşti un loc liber în toată Poiana ori Bran. E criză, dar, tot la sfîrşit de săptămînă nu ai loc în parcările hipermarketurilor, iar coşurile sînt pline ochi. E criză, dar în primele două luni ale anului s-au dat mai multe autorizaţii de construcţie decît în perioada similară a anului trecut. Astea sînt efecte. Există şi cauze. Cauze care demonstrează că, în realitate, singurul loc din România în care este criză este capul lui Jedi. În primul rînd, băncile din România, spre deosebire de cele din State sau de puii lor din UE, nu au active toxice. În al doilea rînd, restrîngerea pieţei mondiale ne-a afectat în mai mică măsură pentru că România nu prea mai are producţie. În al treilea rînd, intrările de capital de pînă în urmă cu doi ani au fost sănătoase, pe balanţă comercială şi nu pe speculaţii imobiliare. În al patrulea rînd, Banca Centrală a României a ţinut consumul în frîu şi a blocat creditele cu nuanţe voluptorii pe fondul inexistenţei unei dinamici reale a productivităţii. Veţi spune însă că există falimente şi creştere a şomajului. Şi aşa şi este. Numai că ele sînt efectele, pe de o parte, a propagandei guvernamentale şi prezidenţiale. România nu are criză, ci psihoză de criză şi de aici isteria care duce la blocări la plată – mai toată lumea preferă să stea cu fundul pe bani şi să aştepte pentru a vedea ce va fi. Şi asta a creat blocaje. Pe de altă parte, marile averi, artificial umflate pe fondul speculaţiilor imobiliare, au într-adevăr probleme. Activele supraevaluate revin la valori normale şi chiar sub acestea. Nababii imobiliari, pe care sincer nu îi plîng, au motive de panică. Ei s-au lansat în consumuri iraţionale pe credite accesate în baza subevaluării şi acum stau cu un ochi pe faliment şi cu altul pe funie şi săpun. Este preţul elicopterelor, palatelor, grajdurilor pline de limuzine. Numai că degringolada de la ei a trimis spre blocaj şi faliment cam tot ce însemna partener de afaceri pentru aceştia. Căci ei, nemaiavînd bani nici să se vorba aia de foame, au transferat virusul şi către cei cu care lucrau. Şomajul, blocajul, aici îşi au izvoarele. Dar, desigur, în România este criză. Şi nici nu ar avea cum, din moment ce Jedi Traian aşa a zis : criza fie cu voi, poporul meu. Şi criză se făcu. Căci, nu e aşa, pe fond de panică şi frustrare este mult mai uşor ca el, Jedi, să apară pe cal alb, strălucitor, în chip de izbăvitor (versificare involuntară !), iar poporul, bine isterizat, să dea năvală a-i pupa botforii şi a-l unge Mare Salvator al Naţiunii. Am zis !