vineri, 11 decembrie 2009

Telectualu' de la propagandă

Intelectual, - ă, intelectuali – e, adj., s.m. Şi f. 1. Care aparţine intelectului, care se referă la activitatea minţii, la intelect. 2. S.m. Şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, ştiinţei, tehnicii etc., persoană care aparţine intelectualităţii. Din franceză – intellectuel, latină – intellectualis.
Aceasta este definiţia dată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. În popor, prin intelectual se înţelege însă, într-un sens cinstit, dar lărgit, posesor de diplomă de studii superioare. Şi mai există încă o accepţiune a termenului: aceea de persoană cu carte, aparţinând elitelor gândirii şi conduitei. Vă mărturisesc însă că, de câteva zile, mă tot uit peste aceste definiţii şi îmi fac cruci cu limba în cerul gurii. Nu de alta, dar nu reuşesc să îl încadrez pe marele Horia Roman Patapievici în vreuna din aceste definiţii. Evident, cu excepţia celei „poporane”, adică de posesor de diplomă universitară. Numai că, în ziua de azi, diplomă de studii universitare au de la tarabagii până la politicieni mai toţi. Care pe bune, care cumpărată de la „facultatea serele”. Ceea ce mie unuia mi se pare însă a fi ridicol de puţin pentru definirea directorului Institutului Cultural Român. Adică pentru Horia Roman Patapievici. Pentru un Patapievici pentru care, în urmă cu nişte anişori – nu foarte mulţi – mai toate domnişoarele de provincie, între două vârste, cu pretenţii de fete fine, picau pe spate ca muştele pe caniculă, într-o profundă admiraţie: „Ai citit, dragă?” „Ce, fato?” „Cum ce? Omul recent, soro, Omul recent a' lu' Patapievici... Vaaaaaiiiii, e fenomenal....” Dialogul de mai sus nu e o exagerare, este o realitate auzită de la Moroeni până la Rupea-gară.
Ei, bine, acest Patapievici adulat de respectivele, şi-a dat arama pe faţă. Nu eu, ci el s-a încadrat în vulgarizanta definire a intelectualului. Asta pentru că Patapieviciul de azi s-a arătat a fi nu intelectualul din fruntea Institutului Cultural Român, ci tovarăşul de la Propagandă, de la judeţeana de partid. Nici măcar nu are importanţă că s-a pus a pupa izmenele lui Traian Băsescu, într-un exces de zel care denotă mai degrabă dorinţa de a-şi menţine scaunul cu orice preţ. Ca, de altminteri, orice activist pcr al timpurilor pe care le credeam lejer apuse. Putea să dea năvală să pupe la cele ale lui Geoană. Sau Vanghelie ori Jiji. Descalificant este zelul cu care a pus botul la sexul oral al lui Mircea Geoană. Savoarea cu care intelectualul Patapievici dă cu palma mâniei proletare, pardon, 'telectuale, de sar stropii în toate părţile. Implicarea lui în mizeriile politicului. De la un intelectual rasat te aştepţi la un exemplu de moralitate şi etică. Te aştepţi la izvorâri de înţelepciune. La Horia Roman Patapievici nu a fost însă cazul. Horia Roman Patapievici s-a arătat a fi ceea ce este: 'telectualu' de la propagandă. De la judeţeana de partid. Iute şi de grabă mâncătoriu de ceea ce numai a liliac nu miroase.