Somonii de partid

Absolut întîmplător, somonul este un peşte cu carnea de culoare portocalie. Fie proaspăt, fie afumat, el, cum i-ai dat pielea jos, devine portocaliu. Desigur, este o simplă şi banală coincidenţă. În fond, somonii nu sînt singurele vieţuitoare care migrează dintr-un loc în altul. De migrat mai migrează şi o specie de reptile. Şi astea, ca şi somonii, înoată tot prin ape ciudate. Dar mai migrează şi berzele, în fond. Sau presurile. Cu „s”, nu cu „ş”. M-am oprit însă asupra somonilor, dar nu pentru culoarea lor portocalie. Am făcut acest lucru pentru că, în politicul României, descoperim că există o specie care este îndeaproape înrudită cu somonul. Nu pentru că repectivii politicieni ar deveni neapărat afumaţi. Pur şi simplu, pentru că şi ei, ca şi somonii, au cicluri de migraţie. La politicianus somonus dîmboviţeanus ciclul de migraţie este îndeobşte un pic mai mare ca la somon. Acest ciclu, coincizînd în mod absolut întîmplător cu cel electoral, se împlineşte la patru sau la cinci ani. Ceea ce se întîmplă chiar în aceste zile: a început migraţia somonilor. Este drept, a somonilor de partid: Laurenţiu Chirvăsuţă, Sorin Savu, Gabriel Tiţa şi Răzvan Ţurlea (PSD) sînt deschizătorii de pîrtii. Peştii pilot. Cînd au văzut cum au început a se forma curenţii marini, hop şi ei, şi-au început migraţia spre ape mai line. Şi mai pline de păpică. Că doar n-or să se condamne la abstinenţă, să devină, bieţii de ei, biafrezi. Anorexici. Somonul de partid trebuie să se hrănească. Să fie rumen în obrăjori. Dolofănuţ. Atare performanţă nu o poţi obţine în ruptul capului de pe băncile opoziţiei. Bănci care nici măcar nu îţi mai garantează încă un mandat de... somon. Aşa că s-au dat de trei ori peste cap şi au început a deveni portocalii, ca orice somon care se respectă. Din cîte ştiu de la zoologie comparată migraţia somonilor este una amplă. După peştii pilot urmează bancurile. Adică marea migraţiune: somonii parlamentari şi somonii primari. Cu toţii spre ape mult mai bogate în plancton.