luni, 12 octombrie 2009

Marţi, pisica 13

Marţi – zi denumită astfel după zeul roman al războiului, Marte (Mars) – este îndeobşte ziua cu trei ceasuri rele. Cînd marţea mai pică şi într-un 13 abia atunci să te ţii superstiţie. Şi dacă în zori a mai cântat şi cucuveaua prin Piaţa Victoriei, iar premierului Boc i-au mai tăiat calea şi o pisică neagră, dar şi un preot în anteriu, nici nu mai ştii la ce să te aştepţi. În mod normal, ai spune că e de rău. Că după toate astea, i-a mai ieşit în cale şi femeia de serviciu cu găleata goală. Şi că astăzi se revarsă pe el ghinioanele mai abitir ca rodiile din Cornul abundenţei. Dar, dacă e să stau precum Turnul de la Pisa, adică strîmb, pentru a judeca drept, mai că-mi vine a zice că e de bine. E de bine pentru că un marţi 13, coroborat cu pisica neagră, găleata goala şi cucuveaua la ureche ar putea trage pe linie moartă un premier care şi-a trecut în palmares un trist record naţional: cea mai slabă guvernare a României din ultimii 50 de ani. Sau, ca s-o spun mai pe şleau, marţi 13 ar putea fi cu noroc pentru mediul de afaceri din România, axfisiat în acest an. Ar putea fi cu noroc pentru educaţia naţională. Ar putea fi cu noroc pentru agricultura din România. Pentru cultură şi pentru cercetare. Pentru românii sărăciţi ca nici unii alţii din Europa în aceste nouă luni de guvernare Boc.
Dar, în acelaşi timp, marţi 13 ar putea fi şi cu ghinion. Cu ghinion nu pentru Boc şi „unsprezecele” său portocaliu, ci pentru Geoană şi Antonescu. Există – teoretic vorbind, în funcţie de racolări, şpăguiri şi fluturări de dosare – şi posibilitatea ca moţiunea de cenzură să nu treacă. Acest lucru nu înseamnă, în primul rînd, întărirea guvernului Boc II, ci, înseamnă practic desemnarea preşedintelui României. Marţi 13 este o zi decisivă: ori la bal, ori la spital. Căzînd moţiunea, Geonă şi Antonescu îşi pierd credibilitatea, îşi văd rărit numărul susţinătorilor, îl lasă pe Băsescu unic alergător în cursa din 22 noiembrie. Dacă moţiunea trece, Băsescu va juca finala în deplasare. Dacă pică, nu va mai avea adversar. De fapt, bătălia aici se dă într-un marţi, zi dedicată zeului Marte. Într-un marţi, 13. Rămîne de văzut cui i se va sparge – evident, marţi după-amiază - oglinda. Nu de alta, dar asta înseamnă şapte ani de ghinion. Am zis!

2 comentarii:

  1. Unii vorbesc despre sapte ani de ghinion,care posibil sa urmeze, altii despre cinci ani. Partea buna e ca aia cinci au trecut. Partea rea- are mai mult de 13 componente si mai multe zile de marti a cate trei ceasuri rele. Partea rea e aia in care PSD a facut de 13 ori cate 13 promisiuni, a propus proiecte-fluture, cu bulinute, muuuulte bulinute, asa cum ii plac BUBULINEI care ne-a spalat sau ne-a murdarit vietile, nu stiu exact, dupa ce noi i-am gaurit basca raposatului. In fine,ca sa revin la ideea de baza, acum ceva timp am citit cartea NUMARUL 23. Astazi, citindu-ti articolul, mi-am adus aminte ca nu martea sau zilele de 13 ne poarta ghinion, ne purtam singuri. Si chiar ma gandeam... biiine ca nu mergem la vot... in 23! In chestiile neconstitutionale nu vreau sa intru, au intrat multi si de atunci n-au mai iesit,sa vina cine-o vrea la guvernare, de preferinta magician...

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi dacă 23-ul ar pica şi într-un august... Atunci chiar că am tras iarăşi lozul cel mare. Pe măcar alţi 50 de ani. Dar, vorba marxistului, Doamne fereşte!. Oricum, eu propuneam o variantă mai lejeră de premier: Angela Merkel, că e import scutit de taxe vamale!

    RăspundețiȘtergere