Fundătura Johannis

Propunerea venită iniţial din partea PNL, apoi însuşită şi de celelalte partide din noua coaliţie, respectiv PSD, PC, UDMR, respectiv nominalizarea primarului de Sibiu, Klaus Johannis, pentru funcţia de premier, ar putea reprezenta şi lozul cel mare. Desigur, ca imagine în afară dă bine: sasul numit premier al României. Bunînţeles, cu reculul de rigoare pentru cîrcotaşi: da, asta pentru că românii nu sînt în stare să se administreze ei înşişi. Şi nu că nu ar fi adevărat. Plus că istoria – afurisita de ea! - iarăşi se repetă. Evident, păstrînd proporţiile: 1866 redivivus. Şi cam cu aceeaşi actori. Regimul autoritar al lui Cuza a deranjat un politic naţional inflamat de ideile revoluţiei de la 1848 şi de parisienismele vremii. Aşa s-a născut şi „monstruoasa coaliţie”, cu liberalii vremii la timonă. Iar în momentul loviturii lui Cuza (debarcarea guvernului Kogălniceanu), liberalii şi conservatorii şi-au dat mîna şi au trecut la treabă: l-au adus pe Carol I la domnie (la propunere liberală). Acum, tot cu liberali la timonă, iarăşi se propune un nume germanic. Nu ca vodă, de data aceasta, ci ca premier. La ora la care scriu aceste rînduri nu ştiu cum se va solda demersul noii coaliţii majoritare. La prima strigare, mişcarea este diabolică: Johannis dă bine în poză, are priză la mai tot românul nostalgic după rigurozitatea germană, dă bine şi în afară – România este în stare să îşi depăşească patimile politice şi mai învaţă o literă din alfabetul democraţiei. Şi aşa mai departe. În plus, propunerea îl bagă pe Traian Băsescu la colţ şi îl transformă din jucător activ în jucător pasiv. Adică într-unul care stă la încasare. Instistînd pe un premier portocaliu, Băsescu şi-ar pune în cap în primul rînd marea masă a votanţilor scîrbiţi de politicul dîmboviţean. I-ar radicaliza şi i-ar aduce la urne, dar cu un vot negativ la adresa sa. Acceptîndu-l, iarăşi are o problemă. În cazul în care ar cîştiga prezidenţialele, i-ar fi aproape imposibil să schimbe premierul. Ar trebui o puternică motivaţie de ordin constituţional. Motivaţie care, sincer să fiu, nu se prea întrevede. Şi mai este un mic şi... „neglijabil” aspect: aşa cum îl cunosc pe primarul Sibiului, el nu va renunţa în ruptul capului la cetatea sa fără garanţii ferme pentru un mandat de trei ani. Adică pînă la următoarele legislative. Iar Băsescu ar fi cu mîinile legate la spate şi cu un premier căruia nu îi prea poate sufla în ciorbă.
Doar că aceleaşi date le sînt opozabile şi lui Geoană şi lui Antonescu: la fel ca şi lui Traian Băsescu: Johannis odată uns, este aproape imposibili de revocat. De debarcat. Chestiune care barează oricărui cîştigător al prezidenţialelor şansa de a-şi unge un premier propriu. Johannis este o lovitură de imagine. Este, probabil, şi o şansă. Dar, cu certitudine, pentru cei trei operatori politici semnificativi, PSD, PNL şi PD-L este şi o fundătură în ceea ce priveşte controlul absolut al executivului.