joi, 17 septembrie 2009

Codul bunelor manele

Că tot mi-am adus aminte după lungul spici al preşedintelui către ţară: Traian Băsescu evoluează spectaculos. De la chestia aia cu „ţigancă împuţită”, este drept, spusă la adresa unei ziariste, Băsescu a ajuns la „doamna romă” cu care s-a pupat şi a zis că i-a şi plăcut. Fine del primo tempo, vorba lui Zefirelli. Apoi actul doi. Paranghelia de Costeşti, că ne luarăm cu asumarea (asomarea?) şi era să uit de „Ţiganiada” fără Budai-Deleanu. Adică acel Costeşti, unde preşedintele tuturor românilor, împreună cu prima doamnă a ţării, s-au zbenguit alături de petrecăreţii romi de la Costeşti. Cum care petrecăreţi? Ăia cu talăngi de aur masiv la gât şi cu sombrero-uri imense pe creştet. Cadouri, dinspre bobor spre cel mai iubit fiu al ţării şi spre prima doamnă, ţoale şi salbe, purceluşi la cuptor, boi la proţap de data asta şi nu prin alte posturi, manele şi dănţuială la drumul mare. Plus pupături mai abitir ca în careul mic, la fotbal, când marchează câte un flăcău d-ăla în izmenuţe golul calificării. Braţ la braţ cu petrecăreţii, preşedintele Băsescu s-a socializat la greu cu Bercea Mondialu’ şi compania. Ceea ce nici nu e rău, de altfel. De ce să nu meargă şi domnul preşedinte la o petrecere la iarbă verde, pe acorduri de Adrian Minune, că om e şi el şi nu fier de călcat, în fond... Că după aia snobii de la Sala Palatului, cu Enescu şi Handel în nas, l-au luat cu huo pe preşedintele jucător (Bahtale, nu?), asta dovedeşte cât de recalcitranţi sunt la interculturalitate purtătorii de papioane. Intelectualitatea asta şovăielnică (apud Ana Pauker) a început să se dea în stambă la drumul mare. O fluieră la Gărâna, la Festivalul de jazz, pe blonda de la minister, îl huiduie la uvertură pe preşedinte... Pare că în ţara asta se întâmplă ceva anormal. Cel puţin din punctul de vedere al Cotrocenilor care, cu sondajele în mână, începe să silabisească aritmetica electorală. Aşa că fuguţa la barbecue, la Costeşti, la pupat cu sârg doamne rome şi tovarăşi romi, că voturile lor contează. Oficial, statisticile vorbesc de ceva mai mult de cinci sute de mii de cetăţeni romi în România. Realitatea, bine cunoscută de jucătorul preşedinte, zice însă cifre ceva mai mari. Adică voturi multe, numai bune la disperarea cu care se aleargă după încă un mandat. Deci... janese romanesc, că poate se uită chestia aia cu „ţiganca împuţită”. Şi o juma’ de milion de voturi nu sunt de ici, de colo. Plus salba de la Mondialu, care e başca...