luni, 31 august 2009

Moartea unui preşedinte

Din capul locului o spun: nu este vorba de cartea lui William Manchester. Şi nici de evenimentul acestei cărţi, moartea preşedintelui SUA, JFK. Singura asemănare se opreşte la titlu. De aici încolo curg deosebirile. John Fitzgerald Kennedy, fost altceva decît Traian Băsescu. JFK spunea: „nu te întreba ce face ţara pentru tine, întreabă-te ce faci tu pentru ţară”. Traian Băsescu nu are asemenea drame existenţialiste. Nu lansează întrebări de acest gen. Simplu, cu cinism, preşedintele autodeclarat jucător, trece de la lacrima stoarsă din colţul ochiului la un alt gen de afirmaţie: degeaba vreţi voi salarii mai mari că, după prezidenţiale, oricum veţi fi şi mai săraci. Kennedy a fost asasinat. Băsescu se sinucide. Evident, este vorba despre sinucidere politică. Traian Băsescu face asemenea afirmaţii şi rînjeşte. Timp de patru ani, Traian Băsescu s-a luat la trîntă cu Tăriceanu pentru a putea guverna efectiv. De aproape un an, pe mandatul Boc, preşedintele Băsescu s-a dat peste cap pentru a se identifica ca şef al executivului. Pentru a implanta în memoria colectivă că el, jucătorul activ, este cel care guvernează. A fost primul pas spre sinuciderea politică. Din decembrie 2008 începînd, România este în cădere liberă. În prăbuşire. Traian Băsescu şi guvernul marionetă au demonstrat că pot depăşi lejer „performanţele” unui Ciorbea ori Radu Vasile. Perioadele Roman, Văcăroiu, CDR au însemnat şi costuri ale tranziţiei spre Europa. Costuri, în mare parte, suportabile. Decembrie 2008 - septembrie 2009 înseamnă costuri imense, insuportabile deja, puse în spinarea românilor, fără măcar e exista vreo ţintă. Altfel tradus, înseamnă costuri ale neputinţei de a guverna. Ale incapacităţii. Rezultatul este resimţit de românul căruia acum i se ia pînă şi dreptul la muncă.
Acesta este peisajul în care preşedintele Băsescu îşi anunţă propria-i moarte politică. Propria-i sinucidere. După nouă luni în care preşedintele jucător şi guvernul marionetă au pus pe butuci o ţară întreagă, cu cinism, Traian Băsescu o spune - votaţi-mă şi vă garantez: după alegeri o veţi duce şi mai rău. Veţi fi mai săraci. Traian Băsescu, în fapt, proiectează peste dezastrele prezente, peste dezastrele ultimelor nouă luni, imaginea dezastrelor viitoare. Dezastre pentru care el, preşedintele-jucător, se anunţă a fi un garant.