Partidul gaşcă

Hotărît lucru, nu este A H1N1 în cazul de faţă. S-ar putea să fie de vină gerul care a bîntuit mai zilele trecute, dar nici pentru asta nu bag mîna în foc. Şi nu suspectez în mod fundamental nici vreun virus de tip troian care să fi infestat politicul românesc. Dar efectul este vizibil. Şi, de ce să n-o spunem şi pe-a dreaptă, efectiv rizibil. Partidele semnificative simt brusc nevoia unor clarificări doctrinare. Şi asta fără exepţie. I-am ascultat, fără discriminări şi patripriuri şi pe democrat-liberali, şi pe social democraţi, şi pe liberali. Toţi au dat din goarnă că au nevoie de clarificări ideologice. Doctrinare. Democrat-liberalii au dat semnalul. Şi-au scuipat temeinic în palme şi s-au pus pe treabă. Cică ideologic este ceva ce nu rimează pe la ei. Şi nici cu sigla nu stau prea bine, că roza e semn de social-democraţie. Or ei, democrat-liberalii, doctrinar vorbind, nu vor să aibă de-a face cu „roşii”. Şi nici cu liberalii pe care dau semne că i-ar iubi precum pumnul în ochi. Şi atunci vor să se numească „populari”. Şi să fie ca atare. Cică şi cu o nouă siglă, mărul. Neinspirat, aş zice eu, că de aici pot năvăli bancuri mai abitir ca-n epoca răposatului prin împuşcare. Dincolo de sigla vegetală – în alegere încă – chestia cu „popularii” chiar merge aici. Nu de alta, dar doctrină populară nu prea există. Această titulatură denumeşte, în fapt, un conglomerat, o devălmăşie de curente. Aşa că goana lor după o identitate este legitimă.
Tot după identitate aleargă şi social-democraţii. Există în partid voci care reclamă faptul – real, de altminteri -, că PSD nu are nimic în comun cu socialismul european şi cu stînga în general. Apreciere iarăşi corectă pentru că este suficient a privi la actele şi faptele baronilor PSD şi înţelegi rapid adîncimea doctrinară: cu dreapta să ia şi cu stînga să nu dea. Şi se reunesc pentru clarificări şi liberalii. Evident, totul în numele doctrinei. Că actorii jocului electoral se reunesc la încheierea unui ciclu, desigur, este logic şi ţine de normalitate. Este momentul în care se trage linia, se adună, se scade şi se inventariază. Cei care au pierdut îşi cam fac bagajele prin toată lumea normală. În schimb, la noi, se trece la clarificări doctrinare. Ceea ce este de-a dreptul aberant în contextul în care partidele şi partidnicii nu prea au nimic în comun, pe maluri dîmboviţene, cu doctrinele. Cu ideologiile. În România post-decembristă unica doctrină de partid este cea de gaşcă. Coagularea se face nu pe bază de principii, ci de interese. Iar sintagma „clarificare doctrinară” nu este decît un banal binom verbal menit a ascunde (oare?) reglarea de conturi între găştile ce vor să umple mai abitir propriile cămări.