România datului în gropi

România dă în gropi. De fapt, nu neapărat România, cît românii. Românii se înghesuie, care mai de care, la datul în gropi. Şi la Bucureşti, că, deh, aici e Capitala, şi la Ploieşti, şi la Bacău, şi la Arad, şi la Timişoara, şi la Constanţa. Şi la Braşov, evident. Ca să nu mai vorbesc de Piteşti, Tîrgovişte ori Craiova. Başca pe drumurile naţionale. Românii dau în gropi pentru că ele există. Există şi se înmulţesc mai abitir ca populaţia canină comunitară din Capitala condusă de primarul general Băsescu într-o perioadă cînd acesta tocmai declarase război pe viaţă şi pe moarte celui mai bun prieten al omului. Şi ele, gropile, există şi se înmulţesc nu pentru că iarna nu e ca vara – am tot ascultat motivaţii de genul „frigul şi ninsoare strică asfaltarea” – ci pentru că lucrările cu pricina (fie că sînt reparaţii, fie noi covoare asfaltice) sînt prost făcute. Prost şi scump. Dacă ar fi să cităm un raport al Băncii Mondiale, făcut public anul trecut, aceste lucrări „sînt printre cele mai costisitoare din Europa, ajungîndu-se la de două-trei ori peste preţul real”. Sînt prost făcute pentru că este folosit un bitum de proastă calitate. Şi este folosit un bitum de proastă calitate pentru că, de pe urma acestuia, trebuie să trăiască (să trăiască bine, în fond!) o mulţime de tovarăşi: şi cei care îl importă, şi cei care îl comercializează, şi cei care îl transportă, şi cei care îl toarnă (pe şuşele, tovarăşi, nu la organe!). Başca mai marii lor de partid şi stat că şi gura lor trebuie să mănînce, nu?!?
Motivaţiile lansate de administratorii drumurilor, în frunte cu cetăţeanca Piron sau Tiron, cum că temperaturile scăzute iarna şi crescute vara degradează covorul asfaltic nu stau deloc în picioare. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu: nu am văzut gropi în carosabilul tovarăşilor suedezi, norvegieni ori finlandezi în ruptul capului. Şi m-am dat din plin cu maşina şi pe la respectivii. Aşa cum nu am văzut nici la greci ori la sicilieni, unde temperaturile, afurisitele de ele, urcă vara cu nesimţire. Numai că nici nordicii şi nici meridionalii nu au avut plăcerea de a asculta pînă în prezent explicaţiile doamnei Tiron sau Piron. În schimb, respectivii au muncit cu sîrg şi onorabilitate la drumurile lor. Şi nu ţine, ca să fiu sincer, nici recenta vrăjeală a numitei, cum că şi în Austria colcăie gropanele în carosabil. Nu numai că nu le-am prea văzut pe la faţa locului, dar stau şi mă uit la tronsonul de DN 13 făcut, cu vreo zece ani în urmă de o companie austriacă de drumuri. Mă uit şi mă mir: dom’le, ăla nu vrea să se degradeze. Să se îngropeze! Afurisiţii de drumari austrieci nu au ţinut cont că în România vara nu-i ca iarna. Sau invers! Dar ăsta-i doar unul şi cu o şuşea nu faci infrastructură în România. Drept pentru care, sîrguincioşi, românii dau în gropi. Şi cu maşina, dar şi individual ori la scară de comunitate. Cu maşina cînd circulă, individual sau în grup cînd votează. Şi atunci se întîmplă ceea ce se întîmplă. Am zis!