Europa înfrîntă

De data aceasta, Europa a fost îngenuncheată. Pusă față în față cu realitatea, Europa a pierdut la prima confruntare cu adevărat serioasă. Este adevărat, înfrîngerea apare abia acum, la a doua invazie venită din Orient. Acum șapte-opt secole – și mă refer la marea invazie mongolă de la mijlocul secolului al XII-lea – Europa a supraviețuit. Și geopolitic, și economic și cultural. Dar a supraviețuit pentru că imperiul mongol, mai exact Hoarda de Aur, viza alte obiective: nordul Chinei, cu Manciuria, actualul Iran, cnezatele rusești. Batu Han a renunțat, după cucerirea Ploniei și Ungariei să mai atace Austria și statele Sfîntului Imperiu Roman, considerînd vestul Europei un teatru de operațiuni de importanță minoră față de de Orientul Mijlociu și China dinastiei Song. Aceasta este istoria anilor 1227-1258. Istoria contemporană, mai exact a anului 2015, pune Europa față în față cu unda de șoc a noii invazii din Orient. Din Orientul Mijlociu de data aceasta. O migrație stîrnită nu de nevoia de expansiune a orientalilor, ci chiar de zgîndăreala zonei de către Europa. Invazia arabă în Europa – cea adevărată, nu cea a maurilor din 711 – a fost generată de Franța. Franța care a adus în metropolă mînă ieftină de lucru din coloniile ei nord-africane: Algeria, Maroc. Din zona magrebiană în întregul ei, de fapt. Și, odată deschisă poarta migrației, fenomenul nu a mai putut fi stopat. Franța fost colonizată de propriile ei colonii. Și tot Franța a agitat apele în Orientul Mijlociu, amestecîndu-se agresiv în zonă. Căci Franța l-a găzduit și l-a ocrotit pe Ayatollahul Ruhollah Khomeini, conducătorul revoluției islamice din Iran. Și l-a sprijinit. Ținta a fost clară: petrolul Iranului. Și Iranul a fost dat cu un secol în urmă, ajungînd dintr-un stat modern, cu o mentalitate deschisă, un stat al islamului ultraconservator. Cu tot ce decurge de aici. Și aceeași Franță a făcut pasul în a interveni manu militari în Siria. Tot mare producător de petrol. Acum, ca să lupte, a zis, împotriva ISIS. Și ISIS a lovit în Franța. În Paris. Năpraznic și ucigaș. Diagrama făcută aici Orientului Mijlociu actual este una extrem de rezumativă. Rezultatul este vizibil: pe fondul sau sub pretextul insecurității vieții în Orient, invazia Europei a fost și este ajunsă la un volum infinit mai mare decît precedentele istorice. Și fundamental eficientă. Europa este colonizată de imigrația orientală. Nu doar ca structură demografică, ci a început să fie și cultural. Chiar reducîndu-se actualul nivel al imigrației, cultural vorbind, Europa este deja colonizată. Însă, ceea ce este cu adevărat grav, este că Europa, de data aceasta, a fost îngenuncheată. Și mă refer aici la spiritul Europei. Europa unită, pornind de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, trecînd prin forma Comunității Economice Europene și ajungînd la Europa tratatelor de la Maastricht și Lisabona. Europa în forma ei de Uniune Europeană, în esența ei, înseamnă în primul rînd principiul fundamental al liberei circulații. A mărfurilor. A persoanelor. A forței de muncă. Or, actuala invazie orientală a Europei exact aici a lovit. Colonizarea culturală a Europei poate fi privită, în cele din urmă, ca multiculturalitate. Chiar dacă cea invadatoare, mult mai energică – în sensul darwinismului social – o înghite pe cea europeană pas cu pas. Dar principiul fundamental al liberei circulații a fost ucis. Actuala Europă este una a gardurilor din sîrmă ghimpată. A granițelor care încep a se închide ermetic. A revenirii la ură și intoleranță. Căci toleranța era al doilea principiu fundamental al Europei Unite. Uniunea Europeană, în întreaga sa arhitectură a fost gîndită și proiectată tocmai pentru a pune capăt rîcilor și războaielor dintre statele sale. Aceasta a fost logica inițială. Și este un al doilea eșec al construcției. Criza contemporană a imigrației a destupat toate animozitățile istorice: dintre sîrbi și croați, dintre unguri și români, dintre polonezi și ucrainieni. Și așa mai departe. A exacerbat toate pornirile secesioniste: catalanii vor desprindere. Scoțienii vor secesiune. Nordul Italiei vrea desprinderea de sud, secuii vor autonomie, flamanzii vor și ei secesiune. Și mă opresc aici. Europa unită nu mai există. Acum există o Europă a gardurilor de sîrmă ghimpată, a separatismului, a urei, a intoleranței. Principiile genereoase ale Uniunii au fost sufocate. Și Europa a fost înfrîntă de noua migrație orientală exact în temelia ei. Am zis!